23 decembrie 2017

Internetul distruge radioamatorismul?
de Bob Witte K0NR
De câte ori ne-a fost dat să auzim întrebarea «radioamatorismul? … se mai ocupă oamenii cu aşa ceva?», urmată de verdictul «este evident că  internetul a făcut ca radioamatorismul să devină ceva perimat.» Însă cea mai mare parte a afirmaţiei ignoră utilitatea şi atractivitatea radioamatorismului.
 Da, este un titlu menit să atragă clicuri ...  Am mai scris că radioamatorismul nu este destinat discuţiilor savante şi că scopul general al radioamatorismului este acela de a ne distra cu aparatele noastre.
O statistică semnificativă relevă faptul că numărul radioamatorilor autorizaţi de Comisia federală pentru comunicaţii (Federal Communications Commission, FCC) se menţine la un nivel record. La un moment dat factorul demografic ne va ajunge din urmă şi acest număr va începe să scadă, însă acest lucru nu s-a întâmplat deocamdată.

Internetul a devenit un instrument folosit pentru a completa radioamatorismul, şi o face deseori în modalităţi pe care noi nu le-am prevăzut. Cu toate că se găsesc în hobby o mulţime de persoane care opinează că «internetul trebuie ţinut în afara radioamatorismului», există mult mai mulţi care au descoperit aplicaţii ingenioase pentru a pune internetul la treabă. Eu văd tehnologiile şi inovaţiile tehnologice care apar ca fiind nişte forţe de neoprit, care ne vor influenţa, indiferent dacă vom încerca să le ignorăm sau nu.  Folosind lupa hai să examinăm impactul internetului asupa radioamatorismului.
Iată câteva categorii largi ale impactului:

1. Canal de comunicaţii
Internetul este utilizat deseori pentru a furniza un mecanism suplimentar în vederea transportului comunicaţiilor în radioamatorism. Printre exemplele evidente se numără sistemele VoIP (Voice over Internet Protocol), cum ar fi Echolink şi IRLP. Se înscriu în această categorie şi sistemele digital voice care folosesc internetul pentru a conecta radiouri: D-STAR, Yaesu System Fusion, Brandmeister Network, reţeaua DMR-MARC. WinLink este un sistem global de e-mail care foloseşte radioamatorismul. Nucleul tehnologiei transportului de date este Internet Protocol Suite (TCP/IP), care nu se limitează la internetul public. Unele organizaţii de radioamator implementează linkurile IP folosind aparatură de microunde în benzile de radioamator, astfel că ele sunt independente de internet.

O altă aplicaţie din această categorie este operarea de la distanţă (remote) a staţiilor de radioamator, ceea ce înseamnă folosirea unei conexiuni de internet pentru a controla o staţie radio aflată într-o altă localitate. Uneori oamenii numesc asta «modelul cablului lung de microfon» (dar s-ar putea la fel de bine să fi născocit eu însumi treaba asta). Amatorii realizează legături de la distanţă cu propriile lor staţii, dar există şi echipamente instalate în radiocluburi şi altele folosite de furnizorii comerciali. (vezi pagina de internet Remote Ham Radio cu linkul de mai sus.) Ţinând cont de bine-cunoscutele restricţii comunitare privind antenele exterioare posibilitatea deţinerii unei staţii care poate fi controlată de la distanţă este deosebit de atractivă.
Aceasta s-a dovedit a fi în cele din urmă o evoluţie destul de tulburătoare, pentru că mulţi dintre factorii din radioamatorism depind de locaţia noastră, care este în general determinată de locaţia emiţătorului. Şi iată că dintr-odată putem avea o persoană care locuieşte în centrul Denverului operând un emiţător aflat pe insula Fiji, ceea ce face lucrurile destul de confuze. Intervin şi aspectele de reglementare: emiţătorul din Fiji va fi supus jurisdicţiei reglementărilor din Fiji, în virtutea cărora este nevoie de o autorizaţie de radioamator emisă de un guvern local. Se apropie ziua în care o DXpediţie pe o insulă îndepărtată va consta din livrarea cu elicopterul a unei aparaturi remote (cu un link de satelit şi o antenă de unde scurte care se poate autoinstala) operată de cineva care stă acasă şi îşi butonează telefonul inteligent.

2.  Semnalarea şi coordonarea
Operatorii radio folosesc internetul şi pentru scopuri de semnalare şi raportare. Semnalarea (spotting) există de multă vreme, constând în esenţă din înştiinţarea altor radioamatori despre prezenţa unei anumite staţii în eter şi despre posibilitatea contactării sale dintr-o anumită locaţie. Radioamatorii au făcut acest lucru şi fără internet, însă cu certitudine semnalarea prin intermediul internetului este mai eficientă – sau cel puţin produce mult mai multe semnalări. Un bun exemplu de pagină de internet dedicată semnalărilor este DX Maps, pe care pot fi publicate liste şi hărţi ale spoturilor.  (Cel puţin la fel de populară printre DX-mani este şi pagina My DX Summit - nota mea, YO4PX)

Radioamatorii utilizează internetul şi pentru coordonarea legăturilor radio. Una dintre cele mai extreme exemple este folosirea sistemului Ping Jockey pentru aranjarea unor comunicaţii prin meteor scatter (reflexie pe meteoriţi), prin care doi amatori se întâlnesc pe Ping Jockey şi convin să încerce un QSO prin meteoriţi pe o anumită frecvenţă la o anumită sincronizare temporală etc. Prin această tehnică se poate lesne ajunge la abuzuri, fie intenţionate, fie din cauza unor practici de operare neglijente, pentru că din neatenţie informaţia despre legătura radio poate ajunge să fie difuzată pe internet. Cu toate acestea, folosit corect Ping Jockey este un instrument minunat care promovează operarea prin meteor scatter. ON4KST întreţine o pagină de internet cu chat care înlesneşte o mare vaietate de comunicaţii online şi de coordonare între amatori.

Reverse Beacon Network (reţeaua balizelor inversate, RBN) este o reţea de receptoare care ascultă benzile de amator şi raportează ce staţii aud. Aceste staţii sunt numite deseori CW Skimmers, pentru că extrag informaţia CW din semnalele recepţionate. Iniţial RBN decoda doar telegrafie, însă acum funcţionează şi în cazul semnalelor RTTY. Nu există nicio justificare pentru care RBN n-ar putea fi extinsă şi la alte moduri, chiar şi la moduri vocale dacă va dispune de suficientă capacitate computaţională.

PSK Reporter este un sistem de raportare similar, care acumulează rapoarte de semnale de la staţiile digitale în unde scurte. După cum îi arată numele sistemul se concentra pe PSK31, dar s-a extins pentru a include şi alte moduri digitale.
Weak Signal Propagation Reporter (WSPR) este un sistem mai evoluat de raportare care foloseşte transivere şi tehnici avansate DSP (digital signal processing, procesarea digitală a semnalului). Protocolul condensat transmite indicativul staţiei emiţătoare, locatorul careului Maidenhead şi puterea emiţătorului în dBm. WSPR iluminează lumea cu emiţătoare de mică putere şi măsoară propagarea în unde scurte pe toate benzile în timp real. Un sistem deosebit de ingenios.
Aceste reţele globale produc o imagine extrem de completă a propagării disponibile şi a staţiilor prezente în eter. Unii radioamatori se plâng că «nimeni nu mai filează benzile», pentru că mai toată lumea se bazează pe staţia care urmează a fi semnalată. Staţiile DX au constatat formarea unor pailapuri consistente de îndată ce au fost semnalate pe vreuna dintre reţele.

3.  Logare şi confirmări
De decenii radioamatorii îşi ţin logurile folosind o gamă largă de programe disponibile. Este o cale la îndemână pentru a ţine evidenţa legăturilor radio şi a progreselor făcute pe drumul realizării condiţiilor unor diplome de operare. Mai recent s-au creat sisteme online pentru a se putea confirma legăturile pe cale electronică. Cu alte cuvinte în loc de a schimba QSL-uri pentru confirmarea unui QSO ambii amatori îşi prezintă informaţiile din log unui server central care înregistrează legătura radio. ARRL oferă Logbook of The World (LoTW) utilizabil pentru diplomele DXCC, WAS, VUCC şi CQ WPX. 
Pagina de internet eQSL a fost prima platformă QSL online, care oferă livrarea QSL-urilor electronice, alături de propriile sale diplome de operare. Club Log este un alt sistem de logare electronică online. Pagina QRZ.com care se bucură de mare popularitate a adăugat o facilitate de logare celor deja existente.
Confirmarea electronică a legăturilor radio este o importantă îmbunătăţire pentru radioamatorism. Deşi mulţi dintre noi ne mai bucurăm încă de primirea unui QSL pe hârtie, colectarea acestora pentru diplome este o treabă din cale-afară de anevoioasă. Expedierea QSL-urilor este costisitoare, consumatoare de timp şi presupune deseori mari întârzieri.

Impactul internetului asupra radioamatorismului
Iată analiza situaţiei văzută de mine: categoriile 2 şi 3 exercită în mare parte o influenţă pozitivă. Ele constituie aplicaţii directe, pe măsura erei informaţiei pe care o trăim şi furnizează actualizări la zi privind propagarea radio şi legăturile radio. Într-adevăr, există şi anumite dezavantaje, numeroşi amatori devin dependenţi de acestea, în loc să procedeze în maniera tradiţională, şi anume sucirea «butonul cel mare» al radioului şi ascultarea. Nu e cine ştie ce mare pierdere, ţinându-se cont de beneficii.

Categoria 1 mi se pare cea mai importantă. Efectul ei apreciabil este faptul că permite comunicarea globală mult mai uşor folosind radioamatorismul. De aceea mulţi radioamatori sunt de părere că dacă internetul este folosit într-atât de mult pentru a realiza comunicarea acesta nu mai e Radioamatorism Adevărat. Din punct de vedere al propagării reale a undelor radio nu se poate face comparaţie între lucrul DX în banda de 15 metri şi realizarea aceluiaşi QSO cu o portabilă UHF DMR prin intermediul internetului. Ajuns la acest punct al discuţiei încerc să nu teoretizez prea mult, preferând să revin la ideea că scopul universal al radioamatorismului este acela de a ne distra cu aparatele noastre. Aşadar dacă vânătoarea de DX în 15 metri vă încântă continuaţi s-o practicaţi. Dacă portabila DMR vă prilejuieşte bucurii mie şi asta mi se pare la fel de OK.

Probabil mai important mi se pare faptul că nu putem opri impactul noii tehnologii. Mda, presupun că comunitatea radioamatorilor ar putea petiţiona la FCC restrângerea folosirii radioamatorismului pentru categoria I-a. Ar putea exista reglementări care să limiteze utilizarea internetului conectat cu operaţiunile radio menţionate în Secţiunea 97. Cu toate acestea efectul ar fi un impact şi mai negativ asupra hobby-ului prin restricţionarea arbitrară a inovaţiei. Imaginaţi-vă că ar trebui să le spunem celor nou-veniţi în hobby: să ştiţi că noi avem regula asta potrivit căreia nu puteţi folosi în radioamatorism cea mai importantă mutaţie tehnologică a secolului XXI. Noi avem anumite reguli pentru diplome şi concursuri în care nu puteţi folosi reţeaua VoIP pentru calificarea pentru DXCC. E posibil să apară mai multe restricţii de acest gen pe măsura noilor progrese tehnologice, ceea ce din punctul meu de vedere mi se pare în regulă.

Ce urmează?
Atunci când este vorba de schimbări tehnologice e deseori dificil să prevezi ce anume ne rezervă viitorul. Unele lucruri sunt evidente: vom avea lărgimi de bandă mai mari şi mai multă acoperire pe plan planetar cu 5G şi cu alte tehnologii pe cale de apariţie. E ceva mai greu însă să ne imaginăm în ce măsură vor influenţa ele radioamatorismul. În acest moment mai există locaţii îzolate care nu sunt cuprinse în reţea, dar asta se va schimba. Mă aştept ca până şi o DXpediţie în locuri îndepărtate să se bucure în cele din urmă de o conectivitate excelentă, care ar putea duce la confirmări instantanee ale legăturilor cu QSL-uri. (Astfel de lucruri se şi întâmplă deja, dar ar putea deveni mai mult decât evenimente în timp real. )
Pe măsură ce sistemele devin mai inteligente (de exemplu aparate capabile de a învăţa, inteligenţă artificială), sistemele de distribuţie vor deveni mai automatizate.  Ne putem aştepta la o automatizare mai accentuată a activităţii de radioamator, ceea ce cu siguranţă va naşte controverse. Veţi putea afirma că aţi lucrat realmente cealaltă staţie dacă programul din staţia dumneavoastră de amator a realizat legătura în timp ce eraţi plecat la muncă?
Pentru a rezuma: nu cred că internetul distruge radioamatorismul, dar cu certitudine îl schimbă. Important este să continuăm să ne distrăm şi să ne bucurăm de hobby. Dacă simţiţi că nu vă distraţi probabil că nu-l practicaţi aşa cum trebuie.
Ce părere aveţi?
73, Bob K0NR
....................................................................................................................

Bob Witte K0NR este un inginer şi manager în domeniul electricităţii, autor al mai multor cărţi tehnice în domeniul măsurătorilor spectrale analoge şi digitale şi al instrumentelor electronice de testare, deţine masterate ale Universităţii Purdue şi Universitatea de stat din Colorado şi este licenţiat al Universităţii naţionale de tehnologie. Locuieşte în Monument, Colorado, S.U.A. El întreţine şi un blog dedicat radioamatorismului şi are  o îndelungă istorie în construcţiile home made, construcţiile de repetoare şi ca operator în numeroase benzi şi moduri de lucru, pasionat de HF, VHF/UHF, sateliţi şi, mai nou, de expediţiile SOTA (Summits On The Air). El este un excelent mentor şi lector în Ham Radio School pentru predarea noţiunilor de bază ale radioamatorismului care depăşesc stadiul primei clase de autorizare.
(Traducere, adaptare, completări cu linkuri şi prezentare de YO4PX. Sursă: articolul publicat pe pagina lui K0NR, QSO Today, Amazon)

Poate  vreţi să citiţi şi un alt articol semnat de K0NR:
13 aplicaţii pentru telefoane inteligente

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved