CALENDAR 
           DX
            LINKURI UTILE                
                                GHID DE CONVERSAŢIE PENTRU RADIOAMATORI
                            PRESCURTĂRI UZUALE ÎN TRAFICUL DE TELEGRAFIE
                                                         110 PAGINI DESPRE RADIO

07 februarie 2016

Reperele perene ale spiritului radioamatoricesc
Potrivit unei cunoscute butade nu există bancuri vechi, căci pentru un nou-născut toate bancurile sunt noi. În domeniul nostru – dar şi în orice alt domeniu - «noii-născuţi» sunt cei nou-veniţi. Unii dintre ei sunt iconoclaşti. Ei tind să creadă – şi unii dintre ei chiar sunt iremediabil convinşi - că lumea a început cu ei şi că cei de dinaintea lor, cei mai vârstnici sunt nişte troglodiţi anchilozaţi, incapabili să audă şi să înţeleagă chemarea vremurilor noi, revoluţionare, vremuri pe care desigur că nou-veniţii le întruchipează şi le reprezintă. 
Vechile reguli, încetăţenite de 100 de ani în hobby-ul nostru, toate tradiţiile păstrate cu veneraţie de cei care şi-au transmis cunoştinţele acumulate de la o generaţie la alta, de la mentori la discipoli şi au contribuit, fiecare după puterile lor, la prezervarea şi promovarea radioamatorismului, nu au prea mare valoare în ochii «noilor-născuţi». Ei ignoră că toate progresele înregistrate de-a lungul acestui secol în radioamatorism au fost posibile numai clădindu-se pe fundamentul solid creat de înaintaşi, căci o construcţie fără fundament se prăbuşeşte la prima furtună.
La fel ca în cultură, în artă sau în relaţiile interumane, există şi în radioamatorism valori perene, care au izbutit să traverseze deceniile şi chiar secolele, fără a-şi pierde din însemnătate şi forţă. Şi-au păstrat valabilitatea neştirbită şi, de aceea, ele se cuvin cunoscute şi, mai cu seamă, respectate. Una dintre aceste valori este cadoul pe care ni l-a făcut în 1929 radioamatorul american Paul M. Segal W9EEA, la nici 15 ani de la fondarea asociaţiei naţionale a radioamatorilor americani şi la doar 6 ani de la realizarea primei legături de radioamator transatlantice. Este vorba de Codul radioamatorului (The Amateur’s Code), care pentru mulţi pasionaţi a devenit un îndreptar de comportament, atât în eter cât şi în afara acestuia. 
Recunoscând valabilitatea sa perenă American Radio Relay League înscrie Codul an de an în preambulul Handbook-ului (titlul complet: The ARRL Handbook for Radio Communications), un valoros material de referinţă în domeniul electronicii şi al comunicaţiilor fără fir. Prima sa ediţie a apărut în 1916 şi se află în 2016 la cea de a 93-a ediţie. Să remarcăm că fiecare nouă apariţie consemnează noile progrese, noile tendinţe, noile cuceriri din radioamatorism, în vreme ce Codul lui Paul M.  Segal pare imuabil şi nealterat de trecerea anilor. Codul sintetizează în câteva fraze concise chintesenţa ham spirit-ului, a spiritului radioamatoricesc. Fără îndoială că unele comportamente deviante, existente dintotdeauna – deşi tindem să credem că ele au apărut abia recent – nu fac obiectul Codului, care enunţă trăsăturile pozitive ale radioamatorilor, nivelul comportamental ideal la care ei ar trebui să năzuiască.

Am publicat acest Cod acum 6 ani, la doar 10 zile de la apariţia acestei pagini web în spaţiul public, şi cred că a sosit momentul pentru a-l readuce în atenţia celor interesaţi – veterani sau noi-veniţi deopotrivă –, în speranţa că (re)lecturarea şi mai ales asimilarea sa vor contribui la instaurarea unei atmosfere mai tolerante în hobby-ul nostru atât de diversificat, a respectului mutual. Cum am putea pretinde neradioamatorilor şi autorităţilor să ne acorde respectul la care tânjim dacă între noi nu suntem în stare să ne respectăm? Invidiile, resentimentele, agresivitatea, aluziile otrăvite şi trolismele, discriminările cu cele mai diverse motivaţii şi substraturi, jignirile şi atacurile sub centură, aroganţa, admiraţia de sine mai mult sau mai puţin justificată, egocentrismul, vedetismul, toleranţa faţă de fraude, dorinţa de impunere cu orice preţ a propriilor opinii şi concepţii ca adevăratele sau chiar unicele modalităţi de abordare a hobby-ului – iată doar câteva dintre manifestările dezagreabile pe care le putem întâlni în benzi, pe saituri şi pe forumuri şi care se situează la distanţă de ani-lumină de înaltele idealuri ale lui Paul M. Segal. Ele  aduc radioamatorismului imense deservicii, pentru că înfăţişează tinerilor, începătorilor şi neiniţiaţilor o imagine mai mult decât deplorabilă a pasiunii noastre de o viaţă.
Cele şase puncte ale «hexalogului» lui Paul M. Segal sunt însoţite de comentariile unui radioamator american, Nate Bargmann N0NB.

Codul radioamatorului

UNU

"Amatorul dă dovadă de consideraţie……Niciodată el nu utilizează eterul pentru a leza în mod intenţionat plăcerea altora de a-l folosi."
Cel care respectă acest punct nu-şi va acorda îndelung transiverul sau liniarul pe o frecvenţă ocupată, nu va "împinge" nivelul de microfon peste limită, nu va folosi puteri mai mari decât este necesar, nu va întrerupe o legătură în curs, nu va încerca să se înscrie peste rând pe lista unui net, nu va începe un apel fără să asculte cu atenţie, pentru a se convinge că frecvenţa e liberă sau pentru a afla dacă DX-ul ascultă pe propria frecvenţă sau decalat (split). Cel care şi-a însuşit prima dintre "porunci" nu va profera obscenităţi sau vulgarităţi, care nu-şi au locul în eter şi, în general, într-o societate civilizată, şi nu va utiliza spaţiul benzilor de radioamatori pentru a-şi soluţiona conflictele personale.

DOI

"Amatorul e loial … El îşi oferă loialitatea, încurajările şi sprijinul colegilor săi amatori, clubului său local, ARRL-ului, prin care este reprezentat radioamatorismul."
Cel care şi-a însuşit punctul 2 nu va intra pe repetorul local pentru a critica funcţionarea sa defectuoasă, nu îi va denigra pe cei care şi-au sacrificat timpul şi energia pentru a-l pune în funcţiune, nu va refuza să participe la adunările de club, motivând că cei de acolo şi-au obţinut autorizaţia recent şi şi-au cumpărat aparatele de la prăvălie, în loc să şi le construiască singuri. El va căuta să se facă util, să-şi ofere serviciile dezinteresat şi de bunăvoie şi să servească cu abnegaţie şi modestie interesul comun.

TREI

"Amatorul e progresist … El îşi menţine staţia în pas cu evoluţia ştiinţei. Staţia sa este bine construită şi eficientă. Practicile de operare ale radioamatorului sunt ireproşabile."
Ei bine, cele de mai sus nu înseamnă nicidecum că trebuie să achiziţionaţi neapărat cele mai moderne aparate, renunţând pentru asta la mâncare şi haine. Întrebarea care se pune e mai degrabă: se află staţia dumneavoastră în stare bună de funcţionare? Semnalul dumneavoastră audio este nedistorsionat şi agreabil? Este semnalul dumneavoastră telegrafic curat, sau are chirpy şi clixuri?
Cât priveşte recepţia: v-aţi familiarizat cu anumite facilităţi importante ale receptorului dumneavoastră, cum ar fi lărgimea de bandă variabilă sau IF-shift-ul?
V-aţi instalat filtrele opţionale? Ştiţi să utilizaţi comenzile noise blanker, RF attenuator, AGC, controlul RF pentru a îmbunătăţi raportul semnal-zgomot? Dar nu numai echipamentul trebuie să fie în pas cu vremurile, ci radioamatorul însuşi trebuie să se ţină la curent cu noile tehnici şi uzanţe de operare, care evoluează şi ele în permanenţă.
Comportamentul în eter trebuie să fie ireproşabil? Cred că în esenţă aceasta înseamnă că trebuie să ne acordăm unii altora respect şi curtoazie. Cu alte cuvinte, să ne purtăm în benzi ca nişte doamne şi domni, şi vom avea astfel parte de o mulţime de legături plăcute.

PATRU

"Amatorul e prietenos … Transmitere răbdătoare, la viteză mică dacă se solicită acest lucru, sfat amical şi consiliere acordată începătorului, asistenţă amabilă, cooperare şi consideraţie în interesul celorlalţi: acestea sunt caracteristicile spiritului radioamatoricesc."
Fiţi un mentor! Desigur, e dificil să răspunzi iar şi iar la aceleaşi întrebări ale novicilor, în decursul anilor, dar suntem obligaţi să facem aceasta pentru a menţine un serviciu de amator sănătos şi viabil. În radioamatorism am fost cu toţii începători la un moment dat. E nevoie să ne oprim câteodată din drum şi să reflectăm la răbdarea celor care ne-au ajutat. Nu uitaţi, devenind buni mentori nu faceţi decât să-i răsplătiţi indirect pe cei care au fost odinioară mentorii dumneavoastră.

CINCI

"Amatorul e echilibrat … Radioamatorismul este hobby-ul său. El nu va îngădui vreodată ca acesta să se interfereze cu vreuna dintre obligaţiile pe care le are faţă de familia sa, serviciul său, şcoala sa sau comunitatea în care trăieşte."
Am întâlnit oameni care s-au apucat de radioamatorism, şi-au dedicat tot timpul acestuia, iar peste câţiva ani şi-au vândut tot echipamentul şi s-au apucat de altceva. Ca orice lucru bun de pe lumea asta, radioamatorismul trebuie "consumat" cu moderaţie. Bucuraţi-vă de el cu măsură, achitaţi-vă apoi de celelalte responsabilităţi. Radioamatorismul vă va aştepta, până veţi reveni la el. Vă rog, nu vă transformaţi soţia într-o "văduvă de radioamator", şi nici pe copiii dumneavoastră în "orfani de radioamator". E grozav să fii pasionat de un hobby, dar e bine să ai o limită în toate.

ŞASE

"Amatorul e patriot … El e întotdeauna pregătit cu cunoştinţele şi staţia sa pentru a servi ţării sale şi comunităţii sale."
Istoria radioamatorismului abundă de relatări despre amatori care s-au comportat admirabil în momentele în care asupra comunităţilor lor s-au abătut dezastre, sau atunci când ţara a apelat la ei în vremuri de criză. Şi în zilele noastre radioamatorii se antrenează şi se pricep să urmărească evoluţia unor uragane, să dea asistenţă în evaluarea pagubelor, să se alăture personalului de asistenţă publică atunci când comunicaţiile acestora sunt întrerupte, să furnizeze o legătură vitală familiilor care încearcă să comunice cu rudele lor în primele ore de după calamitate.
Din Kuwait până în Oklahoma City, din Ruanda până în Timorul de est şi în alte puncte fierbinţi ale globului, precum şi la 11 septembrie 2001 amatorii şi-au riscat viaţa, iar unii chiar şi-au pierdut-o, pentru a da de ştire lumii evenimentele pe care tocmai le-au trăit. Nu este un lucru neobişnuit ca după câte o lovitură de stat sau o revoluţie primele veşti sau cereri de asistenţă să vină din partea unor radioamatori.
Din toate punctele numărul ŞASE este cel mai important. Este de fapt singurul motiv pentru care serviciul de radioamator continuă să fie privilegiat şi să aibă acces la un spectru de frecvenţe a cărui valoare se cifrează la miliarde de dolari. Bucuraţi-vă de el, distraţi-vă, dar mai presus de toate ţineţi minte că noi suntem un serviciu, iar dacă s-ar ajunge la concluzia că nu ne mai putem îndeplini funcţia de serviciu la dispoziţia publicului radioamatorismul va înceta să mai existe.     
(Introducere şi traducere de YO4PX. Surse: ARRL, Wikipedia, Google Images)

*   *   * 

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved