29 aprilie 2013

Non-clubul
de David Gauger, W9CJS

(Acest articol a fost publicat pe saitul ARRL în ianuarie 2013 şi îl prezint în traducere cu aprobarea autorului şi a ARRL-ului - nota mea, YO4PX)

Câteodată cea mai bună cale pentru a re-energiza un club este de-formalizarea sa.
Majoritatea dintre noi am fost sau suntem membri ai unui club sau ai mai multor cluburi. Probabil că şi dumneavoastră faceţi parte din unul sau mai multe astfel de grupuri. Experienţele mele cu cluburile sunt amestecate, unele impresii au fost plăcute, dar, ca să fiu sincer, cele mai multe s-au dovedit mai puţin plăcute sau de-a dreptul neplăcute. 
Aş vrea să vă descriu ceea ce numesc non-clubul nostru – un grup asemănător cu un club, ai cărui membri au activităţi şi domenii de interes diferite, dar care se întâlnesc săptămână de săptămână, atraşi de dragostea lor faţă de radioamatorism. Poate că experienţa noastră vă va ajuta să generaţi mai mult interes pentru activităţile clubului dumneavoastră.

Un start greşit
Acum vreo 10 ani Chuck Towner AE9CT a sponsorizat o întâlnire în Palatine, Illinois la care au participat numeroşi amatori din zonă, pentru a discuta creşterea interesului pentru crearea unui club local. M-am oferit să-i dau o mână de ajutor şi ne-am adunat să vedem cum am putea încropi un club. Planul nu s-a materialzat, în pofida efortului considerabil depus de Chuck interesul era pur şi simplu absent. Chuck şi cu mine nu l-am abandonat şi am decis să ne întâlnim la un mic dejun pentru a căuta alte căi de acţiune.

Grupul s-a mărit
Se pare că ideea a prins, în curând mai mulţi radioamatori ni s-au alăturat la restaurant, şi am ajuns să formăm un grup agreabil de oameni care împărtăşeau aceeaşi pasiune, savurându-ne micul dejun şi bând prea multă cafea. Nu mi-a trecut încă prin minte că acest grup era în esenţă forma incipientă a unui «non-club».
De ce îl numesc non-club? A face parte din cluburi bine administrate e o plăcere, dar experienţa mea personală îmi arată că majoritatea cluburilor de amatori nu prea îţi oferă acest sentiment. Îmi amintesc limpede cum am participat la o întâlnire a unui club local, unde n-am făcut altceva decât să discutăm despre procedura de alegere a preşedintelui. N-am mai călcat vreodată în acel club. Membrii săi erau prea preocupaţi de funcţionarea «mecanismului» său, în loc să se preocupe de promovarea şi reliefarea scopului acestuia.
La mic-dejunurile non-clubului nostru nu eram interesaţi să devenim un club. Nu doream decât să ne întâlnim săptămânal, să ne bucurăm de camaraderie şi de mâncare şi să vorbim despre multe lucruri, inclusiv despre radioamatorism. În mod interesant această formă de asociere i-a atras şi pe alţii, pentru că numărul nostru a crescut constant. 

Radioamatori care ajută
În Palatine, Illinois există un puternic spirit al voluntariatului în cazul unor evenimente comunitare. Din acest spirit a luat naştere CERT, Echipa de reacţie comunitară pentru situaţii de urgenţă (Community Emergency Response Team) la iniţiativa lui Tom Smith KB9ZTL, un comandant recent pensionat din Departamentul de poliţie din Palatine, coordonatorul nou-înfiinţatei Agenţii de administrare a situaţiilor de urgenţă (Emergency Management Agency, EMA).
Am organizat cursuri de instruire CERT pentru numeroşi cetăţeni animaţi de spirit civic, care să fie în stare să sprijine activităţile vecinilor, ale poliţiei locale şi ale pompierilor. Antrenamentele CERT au inclus acţiuni de căutare şi de salvare, estimarea daunelor, asistenţă la triere în ajutorul personalului medical şi calificare în procedura de resuscitare cardiopulmonară (cardiopulmonary resuscitation, CPR). În plus voluntarii instruiţi de CERT au devenit disponibili pentru controlul traficului de urgenţă şi pentru a juca rolul de «ochi» şi «urechi» ai poliţiei în timpul paradelor şi al evenimentelor comunitare speciale.

Comunicaţii de urgenţă
În cursul unui exerciţiu de urgenţă simulată participanţii CERT au constatat că radiourile folosite de Family Radio Service nu au o rază suficientă pentru a-i putea ţine în contact cu staţia de control. Examinând această problemă ne-am dat seama că dacă am deţine cu toţii autorizaţii de radioamator am putea folosit puteri mai mari pentru staţiile fixe sau mobile şi am avea acces şi la repetorul local, ceea ce ar mări cu mult raza de acoperire a comunicaţiilor. 

Cursuri de instruire
Ca urmare Chuck a lansat oferta de participare la un curs de instruire cu o durată de 7 săptămâni la absolvirea căruia participanţii să fie pregătiţi pentru a obţine autorizaţia corespunzătoare clasei Technician, folosindu-se în acest scop Ham Radio License Manual şi Instructor’s Manual publicate de ARRL. Interesul stârnit de anunţ a fost semnificativ şi instantaneu. Am desfăşurat primul nostru curs şi circa 10 persoane au promovat examenul pentru autorizaţia de Technician. Succesul primului curs a impulsionat la organizarea de cursuri suplimentare, de două ori pe an, unul în toamnă şi unul în primăvară. La fiecare curs se înscriu între 10 şi 16 elevi, iar în majoritatea cazurilor cei care parcurg cele 7 săptămâni îşi promovează examenele de Technician.
Cele mai multe dintre cursuri vizează clasa Technician, dar am oferit şi predarea noţiunilor teoretice pentru clasa General şi pentru însuşirea codului Morse. Până în acest moment am ţinut şase cursuri şi ne putem lăuda cu peste 50 de noi amatori autorizaţi, inclusiv câţiva la clasa General şi trei promovări la clasa Extra. În mare parte aceşti noi radioamatori au devenit membri activi ai grupului în rapidă răspândire din Palatine ARES®/RACES, a cărei raţiune de a fi este şi aceea de a sprijini structura EMA şi voluntarii instruiţi ai CERT.
O parte a noilor noştri autorizaţi au urmat cursurile de instruire online ale ARRL «Introducere în comunicaţiile de urgenţă» (EC-001) şi unii dintre ei au absolvit toate cele trei nivele de antrenament, în vreme ce ceilalţi lucrează în prezent pentru a obţine acelaşi rezultat. 

Sâmbetele SMART
Chuck lucrează ca manager al parcului districtual şi în timpul lunilor de iarnă sediul administrativ este puţin folosit, astfel că ne întâlnim acolo în zilele de sâmbătă dimineaţa. El a numit întâlnirile SMART (Saturday Morning Amateur Radio Time). Sunt momente plăcute petrecute împreună, când ne jucăm cu radiourile, cu antenele portabile etc.
Deseori ne dedicăm timpul ajutând începătorii să-şi programeze transiverele portabile, o operaţiune care, după câte ştim, poate fi destul de complicată pentru novici. Cu altă ocazie câţiva dintre noi am construit şi acordat antene J-pole pentru benzile de 2 metri şi 70 de cm.
În acelaşi timp la restaurant ni s-au alăturat noi radioamatori. Mulţi dintre ei mai lucrează şi nu pot participa, dar pensionarii şi câteva soţii vin mereu. Participarea medie la micul-dejun este între 10 şi 18 persoane. Câteodată unii aduc piese electronice de care nu mai au nevoie şi le oferă gratuit sau la un preţ modic oricui le poate folosi. Nu de puţine ori cineva din grup are nevoie tocmai de acele componente.
De mai mulţi ani Bill Farmer K9BTF a coordonat un efort Field Day, care a atras din ce în ce mai mulţi amatori interesaţi. La ultimul nostru Field Day am numărat trei trailere şi peste 30 de participanţi. Printre vizitatori s-au aflat cercetaşi, un consilier local din Palatine şi alte notabilităţi ale oraşului. Operând cu indicativul special W0P am adunat 4384 de puncte în categoria 2A. Într-un alt an am luat parte la Winter Field Day şi câţiva dintre noi au operat din locaţia autorului în SSB şi PSK, cu alimentare exlusivă pe baterii.

Suntem noi oare un club? În înţelesul strict al definiţiei («o asociaţie de persoane care au acelaşi obiect de interes, întreţinută de membrii săi, care se întâlnesc periodic» - Webster’s Collegiate Dictionary) - da, suntem un club.

Organizare, care organizare?
Niciunul dintre noi nu a sugerat ca noi să dăm un caracter formal grupului nostru prin alegerea de şefi şi deschiderea unui cont bancar. Forţa motrice a grupului este disponibilitatea diferiţilor membri care îl compun de a ieşi în faţă şi de a genera o activitate. Tom KB9ZTL, în calitatea sa de coordonator pentru situaţii de urgenţă al oraşului Palatine ne-a ajutat pentru obţinerea aprobărilor necesare locaţiilor Field Day şi a sesiunilor de instruire EOC la Centrul de urgenţă.

În ce constă atracţia?
Ce forţă menţine grupul în acţiune? Printre altele este vorba probabil de absenţa unei structuri organizatorice formale. În non-clubul nostru membrii au libertatea de a participa sau de a nu participa la oricare dintre activităţi, sau la toate activităţile. Nu avem grija taxelor sau a proceselor-verbale, ci doar camaraderia întâlnirilor noastre la micul-dejun – o bucurie în stare pură.
Aşadar, ce ar putea insufla o nouă viaţă clubului dumneavoastră? Luaţi în considerare următoarele păreri:

Dacă clubul dumneavoastră se atrofiază, dacă e anchilozat şi nu stârneşte interes, ar fi poate nevoie de reducerea structurilor sale.
Dacă «şefii» stau la masa prezidiului, iar membri stau în sală înseamnă că ceva nu e în regulă.
Dacă trezorierului îi trebuie 10 minute pentru a detalia pe ce s-a cheltuit fiecare bănuţ înseamnă că ceva nu e în regulă.
Dacă în funcţiile de conducere figurează mereu aceleaşi persoane înseamnă, iarăşi, că ceva nu e în regulă.
Dacă clubul dumneavoastră şi-a fixat ca scop să câştige Field Day şi exclude noii membri de la operarea în diferite moduri motivându-se componenţa deja stabilită a echipelor, înseamnă că ceva nu e în regulă.

S-ar putea ca o întâlnire la micul-dejun să vă furnizeze un răspuns pentru clubul dumneavoastră. Mâncarea atrage pe toată lumea. A mânca este o activitate plăcută şi necesară, aşa că de ce n-ar fi organizată o masă orientată spre radioamatorism? Ar putea fi fixată în timpul săptămânii, aşa cum facem noi, sau în weekend – în funcţie de situaţie.

Dacă non-clubul dumneavoastră se întâlneşte într-un restaurant
-  nu aveţi nevoie de un conducător de şedinţe;
- nu aveţi cheltuieli poştale pentru expedierea buletinelor şi a somaţiilor pentru plata cotizaţiilor de membru;
-  nu aveţi nevoie de cont bancar, nici de ţinut registre la zi;
-  nu aveţi cheltuieli de achitat, nici trezorier

Poate că cele de mai sus vă amintesc de propriile dumneavoastră experienţe şi au darul să vă suscite interesul. Poate veţi găsi căi de a îmbunătăţi ceea ce am făcut noi, sau cel puţin de a adapta anumite idei la situaţia dumneavoastră. Puţine sunt hobby-urile cu o asemenea largă varietate de activităţi şi domenii de interes eclectice ca radioamatorismul. Posibilităţile sunt infinite: comunicaţii de urgenţă, Field Day, construcţii, antene, radiouri portabile, sateliţi, EME, concursuri, simpozioane, instruire, hamfest-uri, şi lista poate continua.
De ce n-aţi încerca un non-club?

*   *   * 

Dave Gauger, W9CJS, membru al ARRL, a fost autorizat în 1948. Este licenţiat în ştiinţe al Northern Illinois University şi a obţinut un masterat în ştiinţe al University of Pennsylvania. A predat în şcoli publice între 1958 şi 1963, apoi a lucrat ca inginer-şef electronist la Littelfuse, Inc. până la pensionarea sa în 1995. Acum predă fizica, electronica, aviaţia, fotografia şi radioamatorismul într-o şcoală privată.
Dave şi soţia sa au şase copii, unul dintre ei, David II, deţine indicativul WB9BMM. Dave a prezentat o comunicare la Dayton pe tema recepţiei WEFAX (weather fax) folosindu-se o antenă helicoidală. Îl puteţi contacta pe Dave la adresa w9cjs@arrl.net.

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved