Rajiv Gandhi VU2RG, un vizionar

Rajiv Ratna Gandhi a trăit o viaţă scurtă, s-a născut la 20 august 1944 şi a murit la 21 mai 1991. A fost cel de al şaselea prim-ministru al Indiei, funcţie pe care a deţinut-o între 1984 şi 1989. A intrat în viaţa politică după decesul fratelui său Sanjay Gandhi şi asasinarea mamei sale Indira Gandhi. A manifestat interes de tânăr pentru arte, dar şi pentru proiecte tehnice pragmatice, dar gusturile sale erau eclectice şi universale. Personalitatea sa a câştigat enormă admiraţie atât în ţara sa natală cât şi în străinătate. 
Din momentul în care Rajiv Gandhi VU2RG a devenit prim-ministrul ţării sale în 1984 el a dispus micşorarea taxelor vamale pentru importarea de către amatorii indieni a aparaturii de comunicaţii fără fir, ceea ce a stimulat activitatea de radioamator şi creşterea numărului radioamatorilor, care a depăşit actualmente 10000. OM Rajiv a fost un entuziast practicant al hobby-ului din 1974, anul în care şi-a obţinut autorizaţia şi a menţinut permanent legătura prin intermediul undelor radio cu numeroşii săi prieteni din întreaga lume.

În puţinii ani în care a deţinut funcţia de prim-ministru VU2RG a galvanizat India cu ambiţia sa de a o face să evolueze şi să intre mai pregătită în secolul XXI. A fost un providenţial modernizator şi reformator, care a adus o contribuţie esenţială la promovarea activităţii de radioamator în India.

Sonia Gandhi, VU2SON, preşedintele Fundaţiei Rajiv Gandhi, îşi aminteşte că cu câteva ore înainte de asasinarea sa soţul ei VU2RG era în eter, lansându-şi ultimele sale apeluri din Visakhaparnam în ziua de 21 mai 1991, în toiul unui frenetic turneu electoral. A fost deosebit de activ ca radioamator chiar şi în perioada anilor în care călătorea în toată India ca prim-ministru.

Amintindu-şi de implicarea soţului ei în radioamatorism doamna Sonia Gandhi VU2SON (preşedinte al Partidului Congresului Naţional Indian) povesteşte că VU2RG resimţea o plăcere deosebită în operarea unei staţii. În primii ani de căsnicie, atunci când mai era pilot al Liniilor Aeriene Indiene, Rajiv obişnuia să-şi asambleze propriile echipamente. A obligat-o şi pe ea să se iniţieze în radioamatorism, pasiune pe care a insuflat-o şi copiilor lor.
O dată Rajiv a recepţionat un apel al Crucii Roşii din Bangladesh, ţară lovită de o puternică furtună. Fără să mai stea pe gânduri Rajiv a cerut Institutului Naţional al Radioamatorismului din India (National Institute of Amateur Radio, NIAR) să-şi pună la dispoziţie reţeaua de urgenţă pentru operaţiuni de ajutorare. A alocat importante resurse pentru promovarea radioamatorismului în rândul tinerilor. Fundaţia Rajiv Gandhi a fost înfiinţată pentru a-i propaga viziunea şi idealurile pentru o Indie puternică şi dezvoltată, şi joacă un rol important în importante domenii ale dezvoltării naţionale, cum ar fi promovarea ştiinţei, a tehnologiei şi a educaţiei. În colaborare cu NIAR Fundaţia Rajiv Gandhi a înfiinţat în 1994 în New Delhi Radioclubul Rajiv Gandhi Foundation care lucrează acum cu indicativul VU2RG, promovează radioamatorismul, organizează cursuri de instruire pentru situaţii de calamităţi, prezintă demonstraţii şi conferinţe şi eliberează diplome celor mai merituoşi radioamatori indieni.

Amicul meu radioamator Rajiv Gandhi

Sub acest titlu revista The Hindu publică la 19 decembrie 2012 amintirile lui S. Suri VU2MY legate de relaţia sa de prietenie cu VU2RG, fostul prim-ministru al Indiei. VU2MY a fost ales Radioamatorul anului 2012 de Dayton Amateur Radio Association.)

Indicativul VU2RG este cunoscut amatorilor mai vârstnici din India, pentru că a aparţinut lui Rajiv Gandhi. S. Suri şi-l aminteşte cu drag, pentru că a fost indicativul prietenului său. În timpul vizitei sale în Chennai pentru Hamfest India 2012 Suri (VU2MY) a rememorat relaţia sa amicală cu Rajiv iniţiată pe benzile de radioamator şi eforturile primului-ministru de a promova radioamatorismul în ţară.

«Rajiv Gandhi şi-a obţinut autorizaţia în 1975. În acei ani de început el folosea un transiver Racal şi era absolut fascinat de ideea comunicării fără fir», povesteşte Suri, în vârstă de 71 de ani, fondator, preşedinte şi director executiv al National Institute of Amateur Radio cu sediul în Hyderabad. Timp de cinci sau şase ani Suri l-a întâlnit aproape zilnic prin radio pe Rajiv Gandhi. După ce a devenit membru al Parlamentului Gandhi l-a invitat pe Suri să participe la o misiune de popularizare a radioamatorismului. «În acea perioadă lucram la Hindustan Aeronautics Limited din Hyderabad şi am avut reţineri în a accepta această provocare. Dar m-am dus totuşi la Delhi pentru a-l întâlni pe Rajiv», spune Suri.

La o expoziţie organizată de Rajiv Gandhi în Teen Murthi Bhavan cu titlul «Comunicaţiile, trecut, prezent şi viitor» Rajiv a cerut ajutorul lui Suri pentru promovarea radioamatorismului. Punctul central al întâlnirii (14-19 noiembrie 1981) l-a constituit înfiinţarea unei staţii de radioamator în Bhavan. Beneficiind de ajutorul militarilor care au furnizat sistemul de comunicare fără fir orizontul de cunoaştere al operatorilor a căpătat noi dimensiuni. Expoziţia a stimulat puternic dezvoltarea hobby-ului.

«Rajiv Gandhi a pus o întrebare simplă dar incisivă: dacă un tânăr de 14 ani poate comunica cu uşurinţă printr-o staţie de radioamator, de ce nu ne-am folosi de asta ca de o unealtă pentru comunicaţii alternative? Într-o ţară cu sisteme de comunicaţii deficiente şi costisitoare, radioamatorismul ar putea constitui o adevărată binefacere. Pe atunci pentru instalarea unui post telefonic se plătea anticipat 3000 Rs. şi aşteptarea dura trei ani. Rajiv intenţiona să pună pe picioare o reţea formată din amatori de care ar fi putut beneficia rezidenţii a şase sate. El dorea ca tinerii să fie instruiţi în radioamatorism şi şi-a asumat un rol crucial în această misiune. (Tot atunci vârsta minimă pentru obţinerea unei autorizaţii a fost redusă de la 14 la 12 ani). Primul ministru de pe vremea aceea Indira Gandhi nutrea şi ea ideea că acest sistem de comunicaţii ar putea face adevărate minuni pentru India.

În ciuda eforturilor lui Rajiv aparatul birocratic şi armata nu au fost deloc entuziasmate de o asemenea idee. Ca urmare planul a trebuit schimbat fundamental. Înainte de a se întreprinde ceva am fost trimis într-un turneu internaţional în America, Europa şi Asia pentru a studia felul în care se practică radioamatorismul în diverse ţări şi i-am raportat apoi lui Rajiv observaţiile mele. În 1983 în spaţiu zburau deja vreo 20 de sateliţi destinaţi amatorilor şi operaţiunile asistate de calculator câştigau teren, dar noi mai eram în beznă în privinţa acestor progrese deschizătoare de drumuri.

Dându-ne seama că educaţia trebuie să preceadă schimbarea (sublinierea mea, YO4PX) am înfiinţat National Institute of Amateur Radio în 1983 în Hyderabad. Guvernul a suplimentat finanţarea institutului în acelaşi an. NIAR a întrupat visul lui Rajiv Gandhi de a sădi interesul pentru radioamatorism în rândul tinerilor şi în prezent institutul numără circa 10000 de membri.»

Sediul Institutului Naţional pentru Radioamatorism (NIAR)

(Surse: Wikipedia, saitul Sadaquathullah, revista The Hindu, QRZ.com, saitul Fundaţiei Rajiv Gandhi)

Există numeroase liste ale radioamatorilor care au dobândit notorietate în diverse domenii ale vieţii sociale sau au deţinut înalte funcţii de stat. Una dintre liste poate fi consultată la această adresă.

 *   *   * 

Înapoi la pagina principală